Banatski Karlovaţ
Држава	Serbia
Provincia	PA Voivodina
Regiunea	Banatul de sud
Comuna	Аlibunar
Положај	45° 02′ 50" СГШ 21° 00′ 58" ИГД
Површина	km²
Надморска висина	99 m
Популација (2002)  - број становника  - густина	5820  ст./km²
Поштански број	26320
Позивни број	013
Регистарска ознака	PA
Банатски Карловац на мапи Србије

Banatski Karlovaţ este localitatea în Banatul de sud în Voivodina în Serbia. Aparţine comunei Alibunar. Занимљиво је да је Банатски Карловац веће место од Алибунара, али да ипак није општинско средиште.

După lista din 2002 au fost 5820 de locuitori (după lista din 1991 au fost 6286 de locuitori)

Geografia

O parte mare a teritoriei cadastrului, Banatski Karlovaţ aparţine reservatului natural Dunele de nisip Deliblata. Localitatea de weekend Devojacki Bunar aparţine la Banatski Karlovaţ.

Pin localitate trece durmul internaţional Belgrad-Vârşeţ-Timişoara, drumul magistral E-94. La fel prin localitate trece şi calea ferată Belgrad-Vârşeţ-Timişoara. De Belgrad este îndepărtat 55 de km de Panciova 40km iar de Vârşeţ 25km.

Istoria

Obiectele din bronz, bijuterii, arme şi alte excavaţii ,găsite în excavaţie, arată că această regiune a fost locuită din perioada de bronz precum şi în vecul al III-lea şi IV-lea a erei noi. Şi în timpul turcilor aici se afla un sat numit Hocia (sau Ocia) însă atunci a şi dispărut. Localitatea cu numele Ocia se aminteşte şi în anul 1764 în documentele scriitorilor care au urmărit dezvoltarea şi migraţia Banatului.

Pe teritoriul frontierei armate a Austriei pătrunderea Turcilor a adus observaţii mari şi această regiune a avut încă mult pământ necultivat. La reuniunea consilierilor a istanţei superioare a războiului din 17. 09. 1800 a fost adusă hotărârea de construire a noilor localităţi. Pentru construirea unei localitaţi a fost o anumită păşune, Podbrestie şi Micul Alibunar precum şi Ocia. Pentru decontare s-au anunţat colonişti nemţi catolici din regiunile badenului. Căşile nu erau nici construite iar ei în vara anului 1802 cu vapoarele au ajuns de pe Dunăre şi au fost cazaţi în localitaţile companiei Panciovene.

La propunere comandei Generale localitatea a primit numele Calişdorf, după ministrul de război şi marină, voievodului Carl. Planul căşilor a fost ales după comanda din 10 iulie 1802. Aceea casă locuită fronton a fost sucită către stradă, a avut o cameră, bucătărie, şi depozitare. Fundamentul a fost din piatră, pereţii din pământ iar acoperişul a fost din stuf.

Satul a avut patru străzii. La intersecţii au fost săpate izvoare commune. În mijlocul satului a fost locuri de exerciţii militare pe spaţi de 8rapi. În jurul acestiu teren în anul 1804 ţi în anul 1810 a fost construită biserica, casa parohială, şcoala, conacul ofiţerilor şi cârciuma.

În primăvara anului 1803 s-au mutat primi colonişti în casele sale. Fiecare casă a primit doi cai, o vacă, trăsură, plug, grapă, unelete mărunte şi mobilier simplu în valoare totală de 180 guldeni. Această valoare mai târziu a trebuit să se întoarcă.

Din anul 1803 a venit colonişti din comunele bănăţene Caraşova. Lupac şi Kokotici, care au fost de origine slovenă şi de religie catolică. Ei au fost numiţi “Caraşovani”. Fiecare casă familiar a primit 35,17 sau 12 rapi de pământ.

Dacă o familie, incluşi şi frontierii, şi pe mai departe nu au avut necessitate de forţă de muncă, a fost unită cu altă families au ia fost dat personal.

Ele au educat o “Comunitate a căşilor”unde au trebuit să trăiască în pace şi uniţi, întorşi unii către alţii şi ca pămîntul să-l cultive împreună. Nimeni nu a avut voie să conducă ferma sa proprie. Casa şi pământul nu a putut să se împartă. Comandei armatei a fost responsabil reprezentantul “Comunităţii căşilor” şi toţi erau nevoiţi să asculte de el. Acest mod era sloven însă foarte important petnru conducerea militară. Avantajul a fost în aceea căci nimeni nu a fost folosit. Totul a fost după ordine, preţurile au fost confirmate şi au fost clar subliniate. Greşelile au fsot sancţionate imediat din partea Companiei iar cele mai mari din partea Regimentului.

Foarte mare atenţie a fost dată curăţeniei în case şi localitate, iarluxul nu a fost permis. Aşa la fel a fost interzisă folosirea umbrelei.

Locul pieţei a fost Vârşeţul unde pînă în anul 1868 au fost distribuite medicamentele. odată pe săptămână iar după necessitate şi mai des a fost ales un locuitor care a mers până în Vârşeţ şi acolo a efectuat treburile pentru ceilalţi locuitori.

În revoluţia din anul 1848 Karlovaţu a fost de două ori locul de bătălie. În ziua de 12. decembrie 1848 au ars 9 căşi şi 23 de personae civile au pierdut viaţa. După revoluţie legile au fost mai aspre, iar aceea nu a deranjat locuitorii din Karlovaţ pentru că au fost obişnuiţi să asculte şi să ţinp ordin. Când a fost construită fabrica de cărămidă KALITOWICH în anul 1868 a fost deschisă şi farmacie precum şi cancelarie de poştă şi telegraf ce a contribuit la dezvoltarea localităţii. După desfinţarea frontierei armate în Karlovaţ a început dezvoltarea economic rapidă. Au fost rentate 150 iar apoi şi mai 15 Terenuri noi pentru construirea caselor pentru că multe case au fost populate mai mult. Şi în economia se dezvoltă tare, în anul 1873 se înfinţează fabrica de salam “HERŢ ŞI FIUL” care foarte repede devine cunoscută iar apoi cunoscută şi în lume. Comuna primeşte permisul de sărbătorire a trei rugi iar foarte repede şi de a patra. Aşa acum vin cumpărători şi vânzători din departe ca de exemplu din Kikinda, Timişoara şi Karansebeş. Atunci se formează parcul şi spaţiu din fruntea lui se aranjează pentru piaţa de duminica. În anul 1984 se deschide calea ferată Vârşeţ-Covin în care acţiune comuna Karlovaţ participă cu16000 de gludeni. În anul 1986 se construieşte clădirea nouă a cimunei (actuala cancelarie locală) şi gradiniţa de copii. În anul 1902 a fost construită şcoalacare timp de decenii a fost cea mai modern din împrejur. În curând şcoala a devenit a statului. Localitatea primeţte un nume nou "TEMESKAROLYFALVA".

În primul război mondial au fost mobilizaţi 654 de locuitori ai Karlovaţului dintre care 125 au murit sau dispărut, iar 67 au rămas invalizi de război.

Schimbul de ţară în Karlovaţ a decurs liniştit, numai câţiva locuitori au fost închişi şi sancţionaţi pentru că în decursul unei convorbiri în limba sârbă au spus că nu înţeleg. Din anul 1921 localitatea a fost denumită official în numele de “KARLOVO SELO” iar un an mai târziu, după intervenţiile din nou effectuate şi prin rugăminte a fost recuperate numele de “KALSDORF”.

Câţiva ani au trecut în încertitudine iar apoi iarăşi a devenit castelul de progres. În anul 1923 se înfinţează “central electrică AD” din care toată localitatea se furnizează cu current electric ce pe timpul acela a fost posibil numai în oraşe. Se ridică fabrica de mobile şi fabrica de fir care sunt în timp de criză nevoite să se închidă. A fost înfinţată uscătoare de porumb precum şi fabrica pentru ace de păr şi industria de prelucrare a sucurilor de fructe.
În anul 1926, prin arătarea de la Ministeriatul de interne o parte a Iugoslaviei, localitatea a fost denumită “BANATSKI KARLOVAŢ”. În acelaş an a fost înfinţată prima bibliotecă şi ridicat monument Sârbilor căzuţi în anul 1848.
După marea criză economică iarăşi s-a plecat înainte. Compania “HERZ” măreşte programul de producţie şi măreşte locul de producţie. HOFFMAN aranjează fabrica de băuturii alcoolice la aburii, produce lichioruri şi ridică şi producţia de oţet. Mulţi mucnitori artizanii modernizează lucuruile sale, fac rost de maşini electrice. Comerţul şi atrtizatul înfloresc.

Apoi a venit războiuldin nou.

Din 665 de locuitori mobilizaţi 189 au murit sau dispărut. Prin atacul a aliaţiilor bombarderilor au murit doi locuitori ai Karlovaţului. Din cauză că nau nimerit exact nu a fost mare pagubă materială.

În seara de 2. octombrie 1944 Karlovaţul a fost ocupat de către unităţile ruseşti şi partizani a lui Tito. În momentul acela a murit un copil. Foarte repede se ajungela confiscarea bunurilor oamenilor şi a fiecărea de care sa crezut că în timpul de război a fost de partea ocupatorului. Proprietatea comfiscată a fost depusă în fondul a proprietăţi populaţieigenerale care a fost administrată de Administraţia bunurilor populaţiei. Pe baza de lege a colonizaţiei şi reforma agrară au fost construite posibilităţi ca populaţia din Serbia, Bosna şi Muntenegru să se mute în părţile câmpiei.

În Banatski Karlovaţ s-au mutat 615 de familii cu 3775 de membri ai familiei. În generel au venit din regiunea Uziţe şi Cacak. Cel mai mare număr de locuitori Banatski Karlovaţ a primit în 1. martie 1946. Circa 180 de familii a ajuns în vara aceeaşi an, pînă ce mai puţine grupe de oameni au ajuns în anul 1947 şi 1948. Un număr mare de colonişti a fost mulţumit cu împărţirea proprietăţii şi condiţiile de viaţă, aşa că numai 80 de familii s-au întors napoi în părţiile sale. Aşa Banatski Karlovaţ a primit locuitorii săi noi. Pe liângă Colonişti veniţi, în Banatski Karlovaţ au mai ramas şi puţini locuitori vechi ai satului. O mare parte a locuitoriilor vechi au fost deportaţi în tabere muncitoreţti, dintre care cea mai mare ţi ea mai rea tabără a fost Telecka de lângă Titel (Rudolfsgand), au fost grei, şi mulţi au murit s-au au fost împuşcaţi. La începutul anului 1950 prin intermediula cruci roşiei le-a fost posibilă transferarea în Republica Germania. Astazi, descendenţi lor trăiesc prin toată lumea.

După împărţirea caselor cooloniştilor, comisia de migrare peste administraţia bunurilor naţionale a împărţit grâu, porumb şi alte alimente. După aceea s-a împărţit bovine şi mâncare pentru bovine şi alate agricole. Apoi s-a împîrţit pământul. La mărimea proprietăţii pământului a influienţat numărul de membri ai familiei.

Venind într-un mediu nou, diferit de cel bătrân, şi după climă şi după aer, apă şi configuraţia terenului şi dpă multe altele, colonişti s-au descurcat şi adaptat foarte greu la mediul nou de viaţă. Aceste greutăţi mai mult iau afectat pe cei bătrâni.

Greutăţiile totuşi sau suportat mai uşor prin forţe unite. Viaţa mereu şi-a primit tendinţele comune. S-au născut şi primi copii în mediul nou. În mormintee german au îngropat pe bătrânii care au muri tdeparte de casele lor. Viaţa a mers înainte şi au trebuit să se gândească la viitor, plecarea la muncă şi nu sa mai putut amânăta. Pământul a asteptat. A trebuit arat, semănat şi cules. Timp pentru aşteptat şi jale nu era şi Banatski Karlovaţ a început să trăiască cu locuitorii noi.

În anul 1949 localitatea primeşte numele „Banatsko Rankovicevo” care rămâne până în anul 1956 când pe din nou primeşte numele de „Banatski Karlovaţ” şi acel nume rămâne şi azi.

Azi Banatski Karlovaţ are statusul unui oraş. Are în total 6223 de locuitorii după lista din 2002, ceea ce caracteritează ca cea mai mare localitate din comună. 

Mişcarea numerelor de locuitori

Anul	1806.	1827.	1837.	1854.	1869.	1880.	1890.	1900.	1910.	1921.	1948.	1953.	1961.	1971.	1981.	1991.
Numărul de locuitori	616	1.637	1.725	2.278	2.762	2.832	3.378	3.304	3.835	3.604	5.834	5.186	6.025	6.273	6.319	5.908

Demografia

În localitatea Banatski Karlovaţ trăiesc 4721 de locuitori majori iar vechimea medie este de 41,3 ani (39,8 la bărbaţi şi42,7 la femei). În localitate sunt 1985 de căşi iar numărul mediu de membri ai familiei este 2,93.

Compoziţia etnică este foarte schimbat după cel de-al doilea război mondial când populaţia germanî a fost deportată, şi a colonizat populaţia din Serbia de nord.

Aceasă localitate este partea mare populată de sârbi (după lista din anul 2002) iar în ultimele trei liste a fost notată mică cădere a populaţiei.

Compoziţia etnică din anul 2002.
Sârbi			5.336	91,68%
Maghiari			103	1,76%
Români			71	1,21%
Iugosloveni			53	0,91%
Macedonieni			37	0,63%
Romi			33	0,56%
Muntenegreni			20	0,34%
Croaţi			15	0,25%
Sloveci			15	0,25%
Sloveni			7	0,12%
Nemţi			7	0,12%
Vlaci			7	0,12%
Bulgari			7	0,12%
Cehi			4	0,06%
Muslumani			4	0,06%
Ruşi			3	0,05%
Ucrainieni			1	0,01%
Gorani			1	0,01%
Bunieviţi			1	0,01%
Albanezi			1	0,01%
necunoscut			28	0,48%