Când ziceţi Banat mai întâii vă gândiţi la râurile calme, la fântâni şi la fiecare pas străzi largi, auziţi altă limbă , dar iarăşi vi se împare că nu este limbă străină a populaţiei.Urmele unei culturi diferite se pot vedea în centrele vechi ale oraşelor Vârşeţ, Panciova, Zrenianin, Kikinda şi Noul Becei. Nu sunt mai puţin frumoase  şi interesante nici satele sau rămăşiţele arhitecturale folclorice: moara Suvacia în Kikinda, căşile şi moara în vânt inevitabilă la Melnţi.

Mulţi nici nu ştiu că la locul podului “de pietoni” de azi în Centrul Zrenianinului a fost alt pod  pe care bătrâni noştri şi şi mai bătrâni consăteni la-u numit podul Mare.A fost de fier, de dantielă de  fier  lat şi masiv şi să ştie că l-a proiectat aceiaşi persoană care a proiectat şi Turnul Feel în Paris – Gustav Aifel.Acesta este podul despre care se cântă în cântările vechi, este pus pe vederi ca “ Ciupria Becicherecului”.

Unul dintre cei mai cunoscuţi fizicieni şi electric din lume care în anul 1920 prin premiul Edison pentru contribuţia la dezvoltarea ştiinţei a contribuit ca să zicem cu multă mândrie : “ Şi el a fost Bănăţean” Mihailo Pupin.

Când mergeţi mai departe către sud nu puteţi să nu treceţi şi să nu vedeţi complecsul “Caştelul” , print imp locul preferat pentru recreaţia regilor sârbi şi austro – ungari şi a moştenitorilor de tron.În locul acela pe timpul acel, un băiat talentat Franţ List a avut unul dintre primele lui concerte.

Dacă continuaţi pe partea aceea, mergeţi la Covăciţa, centrul picturilor naïve. Nu numai Bănăţene! Zuzana Halupova (1925 -2001), a fost ambasadorul humanitar al UNICEF- ului. Picturile ei sunt pline de bucuria copiilor, sensibilitate, joc. Datorită valorilor obiective şi strălucirii care au dat picturile ei UNICEF a premiat cu felicitări pe care s-au găsit temele picturilor favorite.

De această parte se mai leagă şi un “lucru” autentic. Aceasta este “ mingea la zorah” aşa numite “zore”. Mingea la zorah se joacă până în anii şaizeci ai veacului XX în primăvară , în fiecare zi cu soare, iar în ultimii ani numai la prima zi de Paşti.Se adună un număr mare de public şi de jucători , se joacă cu două echipe aşa cum cu băţul se dă în minge de plasture.Mingea la zore ieste asemănătoare cu baseball şi de totdeauna s-a jucat în Orlatova.După aceiaşi reguli acest joc se mai joacă numai în Vraniev, adică în Beceiul Nou şi de puţin timp în Tomaşevaţ de Paşti, unde se organizează şi întrecere mondială în acest joc.